Cateva respiratii adanci inainte de scufundare, apoi umplandu-mi
plamanii la maxim cu pretiosul oxigen ma scufund spre fundul acoperit de
alge marine: ma asteapta curioase cateva exemplare de pestisori cu o
pata neagra in zona codala [Oblada melanura], dar se retrag grabiti la
apropierea mea. Nu-i nimic, ma concentrez sa nu fac miscari bruste,
sa-mi consum cat mai putin posibil energia. Asa ca alunec mai departe
incercand sa ma simt - cel putin la nivel mental - un fel de mamifer
acvatic... Si totusi, oxigenul se termina neasteptat de repede, asa ca
ma vad nevoit sa ma indrept urgent spre lumina... spre aer. Nu stau
mult. Cateva respiratii adanci, sa scap de dioxidul de carbon acumulat,
si iar ma cufund repede spre lumea neobisnuita acvatica. De data asta
dau de niste 'pestoi' respectabili, de vreo 20-30 cm lungime: Sarpa
salpa. Impodobite cu dungi galbene longitudinale, harnic se hranesc
rupand bucati din algele
de pe fund.. [si acum imi suna in ureche reprosurile tovarasilor de
drum carora am povestit despre exemplarele mai mari: 'de ce n-ai prins
si tu 2-3 din ele?? eh, ce mancarica buna faceam din ele, ce bine
pica cu o palinkutza de prune adevarata si un pahar de vin de casa ce am
adus de acas'...'].
![]() |
| Sarpa salpa [http://www.drugs-forum.com] |
Strabat mai departe cu rabdare zona mai putin adanca. Imi apare in fata o
specie brazdata pe verticala cu dungi negre, Lithognathus mormyrus, si o
alta, care cauta hrana prin nisip cu ai lui mustaciori. Isi vad de
treaba ca si cum n-as exista. Sunt acceptat, nu deranjez si asta ma
multumeste. Doresc sa-i observ exact asa cum se comporta in habitatul
natural in mod obisnuit. Dar iar se termina oxigenul...
![]() |
| Lithognathus mormyrus [http://www.tokaiki.net] |
Cu o alta ocazie observ un tub ciudat de 20 de cm lungime cu o
'inflorescenta' la capat. Inflorescenta incorect zis, fiind vorba totusi
de regnul Animalia increngatura Annelida: un vierme pe numele sau
Sabella pavonina. O faptura extrem de interesanta pe care ma gandesc s-o
testez... sa vad cat de sensibila e la mediul inconjurator, la factorii
de stres fizici.. asa ca la a doua scufundare ating usor tubul cu
degetul, iar viermele ma taxeaza imediat: isi retrage brusc
'inflorescenta', ramanand ascuns in asteptarea depasirii momentului
'periculos'.
Lista ar
putea continua cu specii, pe care nici macar pe internet n-am avut
norocul/rabdarea sa le gasesc. O altfel de lume fata de cea pe care o
cunoastem, cu vietiutoare asa de ciudate incat degeaba iti storci
amintirile de la 'labul de zoo', ca nici macar nu stii in ce
increngatura [sau mai rau, regn :)) ...] sa le pui..
De altfel mi-a atras atentia si o forma mai ciudata aruncata pe mal,
poate are cineva vreo idee dupa poza [desi e mai greu, din
cauza descompunerii incipiente...].. si o specie de reptila mica,
probabil un gecko mediterranian, poate imi confirma cineva cine se
pricepe.
O singura
observatie in final: in momentele in care am avut ocazia sa arunc o
privire la 'teveurile' lor nationale, m-a surprins numarul relativ mare
de reclame care.. nu faceau neaparat o reclama la un produs oarecare..
ci mai degraba la un concept, o idee: protectia naturii. Fie vorba de un
ursulet care da peste mana soferului care tocmai vrea sa arunce mucul
de tigara din masina, fie ca se referea la pescuitul intensiv care seaca
rezervele naturale [atentie, intr-o tara aflata in plina criza si care
practica pescuitul in mod traditional si pentru multi e singurul stil de
viata existent - vezi si foto], fie ca era un mesaj mai clar din partea
celor de la Greenpeace sau altele. Ideea este ca acolo se apasa pe
pedala de acceleratie pentru a constientiza problemele de mediu prin
intermediul mass-media: este cea mai la indemana cale de a ajunge la
urechile si materia cenusie celor care nu au pregatire sau nu sunt
interesati in general de domeniul protectiei naturii.. Cand vom ajunge
noi in acest stadiu, tinand cont ca noi inca mai avem multe de conservat?



No comments:
Post a Comment