Vanatoare... de culori

   Natura parea azi destul de schimbata fata de acu' o saptamana... Adevarat, si acum sapte zile am avut o surpriza - cauzata de inversiunea tremica: in jurul Clujului zapada atingea 10 cm, asa ca avand intentia de a face o mica plimbare prin zapada prin padurile Apusenilor am 'tzipat' pe picioare inca de acasa parazapezile... doar la munte tre' sa fie ..ca la munte... apoi ca sa ajungem si mirati sa constatam ca muntele ne asteapta cu dealuri insorite, pe alocuri inverzite, oi iesite la pascut, o atmosfera primaveratica de-a dreptul.... totusi, pe atunci razele soarelui inca se mai duelau cu gheata Batranei si guleru-i de zapada.

    Azi.. nici urma de zapada. O fi gresit calendarul. Arata ianuarie in loc de martie.. Linistit renuntam la geaca, un polar e suficient. Noroi cat incape si destul de lipicios, deci bocanci de doua kile. Pana ajungem la covorul maroniu al padurii. De acolo nu mai sunt probleme. Totul pare lipsit de culori, lipsit de viata. Linistea e mare, doar cateva exemplare de corbi imitand cercurile uliilor.. croncaneala [printre altele] le da insa de gol: pare-se ca nu au invatat inca sa vorbeasca limbi straine. Ne afundam in padure. Pozam o Fomes fomentarius mai tanar si unul cam.. pensionar. Cele trei gauri aliniate dedesubt, dovezi probabil ale activitatii vreunui Dendrocopus, Picus.. cine stie.

 

    Ne urnim mai departe. Nu se poate sa nu gasim ceva culori interesante in natura, chiar in perioada asta. Si.. asa s-a intamplat: oarecum timid iesea printre frunzele uscate o Peziza [probabil coccinea, foto 4], o pata vie de culoarea sangelui... Si natura - parca in dorinta ei de a demonstra diversitatea-i cromatica -, ne incanta cu o alta culoare intensa: o ciuperca gelatinoasa galbena, Tremella mesenterica [foto 5]. Apoi, mademoiselle Lenzites isi flutura rochia spanoleasca in fata noastra [foto 6].

 

 

 

    Dam si de o alta ciuperca interesanta cu textura mai 'gumoasa', Basidioradulum radula [foto 7]. Mda, noroc cu colegu' zis Tziricu', avansat in d-ale ciupercilor si care ne cam ameteste cu denumirile stiintifice intr-o 'limba moarta'... care traieste si astazi...

 

 

Frumoasa, relaxanta plimbarea in sanul naturii. Pacat ca din cand in cand mai ajungeau la noi racniturile indepartate ale drujbelor.. Dovezile porcilor de caine [sper sa nu-i jignesc prea tare pe reprezentantii genurilor Sus si Canis] erau pretutindeni [foto 8] si ma puneau pe ganduri, dc urmasa mea va apuca sa se mai plimbe prin aceasta padure, sau vor ramane doar dealurile golase pana atunci...

 

    Pacat si de puiul de nevastuica, putin cam.. 'mestecat' - probabil de cainii de la casele din apropierea padurii. Nu a fost omorata sa devina hrana, ci doar folosita pe post de 'guma de mestecat'...

    Gata. Dupa o plimbare buna un somn bun. Nu, nu de ala cu mujdei...