Novellus anima

   'Motio'. Miscarea. Trasatura care a definit dintotdeauna specia umana. A facut posibil sa se extinda, sa cucereasca, sa descopere, sa... evolueze. Cu cele doua picioruse mai intai. Apoi, imblanzind animalele a realizat ca e mult mai comod, rapid si eficient daca in loc de doua picioare foloseste patru. [Evident, nu ma refer la cei care calarec struti pentru distractie..].  Inventia rotii... alt salt deosebit. ['Doamne feri' sa stric atmosfera, dar cand vine vorba de roti, ca fulgerul imi trece prin minte o amintire din copilarie... Al meu 'batran' tare mandru isi conducea a lui Skoda 120L pe un drum necajit de prea multe gropi... pana cand mandretea-i fusese brusc inlocuita de o privire plina de mirare, orientata spre dreapta. Fiind curios, i-am urmat privirea si am zarit-o: era roata noastra, cea din dreapta spate care ne depasea cu un caracter flegmatic de invidiat. Sunt convins ca daca un fotograf avea norocul sa ne imortalizeze cum ne uitam mirati si cu nasul lipit de geamuri la roata noastra cum ne depaseste... obtinea cu siguranta o fotografie demna de premiu].

    Dar inventia care a pus-o pe Terra la picioarele [amandoua] omului, a fost inventia motoarelor. Un grec oarecare din Alexandria [ametit poate de lichioarele lui Dionisos] experimenta cu un model primordial de 'masina cu aburi'. O inventie total inutila pentru acele vremuri, motiv pentru care ignoranta era inevitabila. Primul motor adevarat cu aburi a venit insa mult mai tarziu, prin anii 1600. Hoppa. Jackpot. Am facut-o fratilor. Suntem moderni, stim de toate, cucerim lumea. Suntem 'buricul'. Sau..... nu. In anii 1800 apareau cele mai salbatice inventii... motoare Stirling, motoare pe benzina, motoare ale lu' nenea Rudolf [caruia nevasta, Martha, dandu-i una 'pretenoasa' peste ceafa i-a zis: ia numeste-ti inventia 'Diesel'].

    Morala? Aci vroiam sa ajung. Viata pe care o cunoastem se incadreaza in anumite limite. Incercam sa o definim. Incercam s-o descriem, s-o caracterizam. Si presupunem cum 'ar trebui sa fie'. Deosebit de important este insa sa ne pastram mintile deschise, pentru ca surprizele abia acum urmeaza, acum incepem sa ne deschidem ochii. Suntem o specie deocamdata primitiva, care abia incepe sa-si cunoasca 'mediul' [la nivel cosmic]. Inca avem nevoie sa ni se schimbe scutecele. Incet-incet poate vom ajunge in situatia in care referandu-ne la 'biodiversitate', nu ne vom referi doar la planeta albastra. Pentru mine e cat se poate de clar ca daca specia umana vrea sa aiba vreo sansa pe termen lung [dpv geologic] trebuie sa paraseasca planeta mama. E singura solutie.

    Articolul care mi-a starnit aceasta serie de ganduri este cel care a fost destul de vehiculat despre descoperirea din Mono Lake a bacteriilor care se hranesc si supravietuiesc efectiv cu otrava: arsen. http://www.bloomberg.com/news/2010-12-02/arsenic-based-bacteria-may-assist-hunt-for-life-in-space-science-reports.html ; sau:

http://www.gandul.info/news/extraterestrii-nasa-bacteriile-din-arsenic-ce-spun-cercetatorii-romani-7773405 , unde se face referire si la pestera de la Movila... si inca multe articole pe aceeasi tema.

    Sunt descoperiri care ne cam schimba perspectiva asupra vietii [daca nu cumva ne era 'deja schimbata'], din moment ce viata ar putea 'inflori' si pe cele mai toxice planete.. Si poate cel mai interesant: totul este sub nasul nostru.. Cate astfel de descoperiri mai sunt de facut 'doar' pe planeta asta? Pe fundul oceanelor, in lacuri inospitaliere, in medii considerate toxice, in ghetare nestudiate etc.? Ramane de vazut....  

   

 [photo: http://wallpoper.com/wallpaper/earth-317254]