Dupa niste scrieri care au abordat mai degraba laturile frumoase ale actiunilor, poate fi momentul pentru incursiuni in aspecte care tin mai putin de romantism si de ideal.. care privesc mai degraba latura dura si infipta in realitate a lucrurilor.. Pentru ca in momentul in care esti pe teren, implicat
in diferite activitati, trebuie sa fii pregatit. Surpize neplacute pot aparea, indiferent
ce masuri de siguranta ai lua... momente cu adrenalina. Tine de natura
meseriei, cateodata ele merg mana in mana.
Pentru o impresie mai precisa despre realitate, este binevenita efectuarea unui scurt exercitiu de
imaginatie..
Esti pe teren, tocmai ce ai
ajuns la un rau.. debitul fiind foarte scazut trebuie sa te deplasezi spre apa
retrasa in mijlocul albiei, sarind de pe piatra pe piatra.. Termini si strangi echipamentele cand un vajait, un freamat, care vine parca din toate directiile, te inconjoara.. Si atunci iti ridici
privirea si vezi un "front". Un front de apa care pare sa mature tot si se
apropie cu viteza spre tine. Parca si aerul incepe sa vibreze in jurul tau, asa
ca arunci o privire spre mal sa evaluezi situatia: da, este timp. Printr-o
miscare de rotire apuci manerul lazii si incepi sa sari, la fel ca la
intrare, de pe piatra pe piatra. Nivelul apei incepe sa creasca, dar frontul
n-a ajuns inca. Reevaluezi: pana la mal mai e. Grabesti pasii, te gandesti ca
bine ar fi sa nu aluneci tocmai acum. Sincronizarea se dovedeste a fi perfecta:
exact in momentul in care pasesti pe mal, trece pe langa tine valul, asemenea
unui tren de neoprit. Rasufli: in locul unde ai stat in urma cu cateva zeci de
secunde, apele involburate si furioase ajung acum cel putin pana la nivelul genunchilor.. Culmea,
nu te indepartezi de pe mal, ramai statuie, fascinat de puterea si rapiditatea
apei. Si, din pacate, intristat ca frontul de apa vine laolalta cu cantitati insemnate
de flacoane si alte mizerii plutitoare..
Sarim in timp. Esti intr-un
rau mai mare, unde barca clar nu merita si nu trebuie folosita pentru scopul
tau... trebuie sa te misti in liniste, fara sa perturbi.. si, totodata, trebuie
sa te misti cu deosebita atentie – in apa maronie niciodata nu stii ce se
ascunde: gropi, bolovani, betoane, crengi si radacini, bucati de metal, sticle
sparte, cadavre de animale, tot felul de mizerii.
Depistezi un loc care pare
ideal pentru genul de activitate in care esti implicat.. dar trebuie sa te
apropii prin apa, dinspre mal e imposibil. Incet, pas cu pas, inaintezi, dar
apa se adanceste din ce in ce mai mult, curentul e din ce in ce mai puternic.
In spatele tau colega, de mai mica statura si mai usoara, incepe sa-si exprime ingrijorarea
si te indeamna la intoarcere. Da – esti de acord, e prea riscant deja. Pacat,
dar asta e. Te intorci, dar surpriza: apa te impinge deja cu asa forta, ca practic
nu reusesti sa faci un pas. Bonus, incepe sa-ti alunece piciorul pe substrat..
Tendinta ar fi sa te apuci de ceva, sa te tragi – dar crengile sunt prea
departe si oricum prea subtiri, iar de colega e exclus sa te tii. Chiar daca e mai sus de
tine, se zbate si ea sa faca pasi inapoi.. Interesant e ca mergand in jos nici
nu-ti dai seama cat efort trebuie sa faci acelasi drum, inapoi.. Nu te lasi.
Te zbati pentru fiecare centimetru. Parca trec minute pana faci un pas
mic. In fiecare secunda ai senzatia ca apa te poate lua. Ai impresia ca esti
undeva la "fifty-fifty", la limita. O miscare gresita te poate costa. Continui. Intr-un final parca incepe sa scada
presiunea asupra ta, parca iti misti piciorul mai usor.. da, gata, deja poti
face pasi. Ai scapat. Deja te concentrezi asupra altui aspect – trebuie gasit
alt loc. Incepi sa scanezi din nou malurile cu privirea. Este timp sa te
gandesti la cele intamplate si sa stai la povesti mai spre seara, langa o
bere..
Desigur, situatiile pot fi
extrem de variate. Cu o alta ocazie, deplasandu-te prin ape repezi (cam pana la
nivelul genunchilor, dar cu o forta impresionanta) dai de o altfel de capcana.. La un moment dat iti intra
piciorul undeva si simti ca s-a blocat: niste radacini/crengi intortocheate si
afurisite ti-au venit de hac. Imediat ce ti-a intrat piciorul, parca s-a si
inchis capcana – nu te mai lasa sa scapi, degeaba incerci sa-ti retragi
piciorul. Deja stii ce urmeaza.. esti in mers, curentul e puternic, ti-ai
pierdut echilibrul, iar piciorul nu-ti mai iese.. Parca plutesi in aer momente
lungi. Stii ca nu poti evita cazatura, deja scena s-a si derulat in mintea ta. Apoi
se intampla. Apa rece iti patrunde in cizmele salopeta, se prelinge cu
repeziciune in toate colturile. Sari sus, nervos parca, te eliberezi din cateva
miscari, dar e prea tarziu..
Si mai neplacut poate fi
cand astfel de incidente ti se intampla in ape nu tocmai curate, dimpotriva..
de ex. tocmai in aval de statia de epurare care in acea perioada tocmai este
in curs de renovare si tocmai deverseaza pe direct, trecand apele menajere doar
prin treapta mecanica.. Degeaba toata atentia si precautia.. la un moment dat
dai de o piatra rotunda mare si alunecoasa.. aluneci, incerci sa te redresezi.
Parca dai la pedalele de la biciclete, n-ai aderenta.. n-ai cum sa castigi
batalia. Te prabusesti in apa aceea infecta. Degeaba te speli imediat cu apa
de robinet, poate dai si cu putin spirt - te-ai murdarit si psihic de la
acea apa. De data asta nu poti sa te abtii si izbucnesti, incepi sa injuri.. te
intorci catre audienta - colegii mai norocosi (de aceasta data, dar mai putin alta data) - si le expui niscai opinii personale... despre diverse subiecte..
Povestile ar putea continua.. Printre cele mai memorabile intamplari se
numara ghinionul iesit din comun al colegului care a reusit "performanta" extraordinara
de a-si gauri cizmele si de a se rani de doua ori in aceeasi zi, in niste fiare ascunse prin apele tulburi.. Cu astfel de rezultate deosebite, nu te pui.
PS. In caz ca ar mai fi nevoie, adaug "vorba" din genericul unor
filme: aceasta povestire se bazeaza pe fapte reale..
