Accident la Mera

   Cateva poze deosebite care reflecta efectele unui accident din 2009, la podul din Mera (drumul E81). Efecte care cu ususrinta puteau sa fie si mai grave. Nu insist asupra detaliilor, in principiu este vorba despre un camion-cisterna incarcat cu acid azotic (HNO3, unul dintre cei mai tari acizi anorganici - si nu "methanol" cum a aparut in unele ziare) care a cazut de pe un pod, la cativa metri de un rau (Nadasel), afluent al Nadasului ce intra in Somesul Mic.
   Se poate considera un noroc faptul ca acidul scurs - din cauza terenului intr-o usoara panta - nu a luat-o spre rau, ci in cealalta directie, spre o cale ferata. Acei 5-6 metri de la rau au contat enorm pentru ca un dezastru ecologic sa se intample sau nu ... caci chiar nu cred ca este necesar sa descriu efectele unei cisterne de acid azotic ajunsa in cursurile de apa de suprafata. Evident, efecte negative locale vor fi oricum asupra biotei din sol, unde gasesti vietuitoare de la alge unicelulare pana la nevertebrate si chiar mamifere... dar tot e mai bine decat daca ar fi ajuns in rau.... sa vorbeasca imaginile.

Robotica vs. evolutionism, ecologie

   De mult am renuntat sa privesc viitorul robotilor ca si ceva abstract, apartinand domeniului SF ...  mai degraba l-am privit prin prizma evolutionismului, a implicatiilor acestora in viitorul speciei umane si chiar in ecologie. Nu doresc sa ma refer la filmele de succes ce abordeaza subiectul amintit (Terminator, Matrix, Battlestar Galactica etc.) ci sa propun un unghi de a privi lucrurile exclusiv stiintific.

   Nu putem oare socoti dezvoltarea robotilor o noua aparitie pe scena zbuciumata a evolutiei vietii terestre? Un salt intr-adevar extraordinar de mare de la viata biologica bazata pe carbon ... dar, totusi, o posibila "noua specie" mult mai performanta decat creatorii ei? Putem oare socoti robotii "primitivi" de astazi pionerii unui noi "regn" pe care Aristotel (printre primii care a vorbit de clasificare) Darwin si Linnaeus (cunoscut dupa innobilare ca si Linne) nici nu indrazneau sa-l viseze? Tind sa cred ca da... 

   Poate parea ciudat sa consideram aceste organisme artificiale o noua "forma de viata" si o parte integranta a evolutiei. Dar ce este viata? Conform definitiei orice forma de viata trebuie sa se alimenteze, sa evolueze (la nivel individual - procesul de maturare), sa se adapteze si sa evolueze in functie de mediul inconjurator, sa produca urmasi. Ei bine, chiar daca azi, anno domini: 2010 (sau dc nu ne luam dupa cel calendarul iulian, reformat in gregorian: anul 5770 (evreiesc), 1431 (arabesc), 1931 (indian)),  robotii fac inca doar pasi de bebelus si totusi, majoritatea acestor criterii incep sa fie respectate. Iata cateva exemple:

- au aparut robotii care sunt capabili sa deruleze procese de invatare, evolutie si producere de alte organisme similare ; jucausii oameni de stiinta au reprodus cu ajutorul unui robot fata lui Einstein capabil sa-si manifeste emotiile; (cateva articole sumare pe subiect: http://www.ziare.com/articole/roboti+umanoizi)

-in cercetare a aparut un nou concept: "computional biology" (computer sciences + natural sciences); adica roboti cercetatori care pot lansa anumite ipotezte pentru explicarea anumitor probleme stiintifice pe care le pot apoi demonstra / infirma printr-un proces de analiza - apreciere a rezultatelor obtinute;

-o implicare extraordinara a roboticii in ecologie si protectia mediului: de ex. in viitorul apropiat niste "capete patrate" engleze vor sa elibereze in Marea Cantabrica (N Spaniei) niste pesti roboti uimitori: ei au structura corporala a unui crap de 1,5 metri si costa fiecare 20.000 Euro;  Rostul declarat al acestor pesti roboti va fi cel al monitorizarii si eliminarii agentilor poluanti din mediul acvatic, iar daca se vor dovedi suficient de eficienti vor fi introdusi (zic ei) si in rauri si lacuri din intreaga lume in vederea detectarii nivelului de poluare;

Peste robot [www.reuters.com]

-exista deja prototipuri cibernetice care pot fi controlate prin puterea mintii omenesti (deocamdata executa doar 4 tipuri miscari, fara nici o aluzie la "nebunia Avatar" din cauza careia unii au intrat in depresie si s-au sinucis, altii, mai precis biserica a sarit in sus cum ca acest film ar submina crestinismul si ar indemna populatia sa se indrepte direct catre natura pe care eventual s-o si idolatrizeze  );

-companii americane colaboreaza azi cu Pentagonul pentru dezvoltarea unor roboti autonomi care vor avea capacitatea de a folosi bioenergie pentru a se alimenta; bioenergia se obtine din organismele biologice moarte (cu alte cuvinte "papa" resturi vegetale, animale, dar si ... umane; ... si ma trece gandul daca nu cumva acesti micuti omnivori isi vor da repede seama ca un om viu este extrem de usor de transformat in materie biologica moarta .. poate e si un pic de "joc cu chibriturile" in acest caz);

-de asemenea, nenumarate exemple ne sugereaza ca am pasit deja si pe taramul "cyborgilor" (evident, intr-o faza incipienta), taram al membrelor si organelor artificiale mult mai performante decat cele originale - naturale;

-s-au lansat deja si roboti umanoizi care - in timp - vor inlocui profesorii umani si ii vor educa pe urmasii nostri in diferite domenii, fie ele chimie, fizica, matematica si bineinteles, biologie; etc.

   Sunt enorm de multe implicatii (si complicatii) deja si in momentul prezent, iar frecventa si importanta acestora va creste intr-un mod exponential in viitorul relativ apropiat. Iata un subiect care probabil ne va afecta pana la urma in mod direct pe cei mai multi dintre noi (presupun ca vor mai trece totusi ceva decenii pana atunci), consider totusi ca nu strica sa acordam cateva ganduri si acestei tematici interesante (inclusiv din perspectiva "campului nostru de batalie", a verzilor, in viitor).

Disparitia biologului taxonomist

   Evident, titlul e o gluma... dar nu in totalitate. Mai precis, in unele domenii apar inventii noi si revolutionare ce fac ca taxonomistul sa para demodat si depasit, sau poate mai potrivit spus: redundant, in ceea ce priveste activitatea de monitorizare a unor ecosisteme [ex. acvatice] cu scopul de a mentine starea buna ecologica a acestora [si deja imi si imaginez cum unii - citind aceste randuri - isi ridica spranceana stanga].

Ma limitez de dragul exemplului la un singur aspect: algele din ecosistemele acvatice, fie ele comunitati liber plutitoare in masa apei [fitoplancton], fie ele fixate de substrat [fitobentos].

    Recent am avut ocazia sa lucrez cu un aparat nou-nout... si trebuie sa recunosc, destul de 'destept'. Dansul era un 'spectrofluorometru', un instrument care imersat in masa apei face masuratori 'in situ' foarte interesante, in cateva secunde. De fapt principiul pe baza caruia functioneaza este cel al fluorescentei algale. Aparatul este prevazut cu o serie de leduri si ferestre emitatoare-receptoare. Ledurile functioneaza fiecare cu diferite lungimi de unda, iar fiecare grup de alge reactioneaza diferit la diferitele lungimi.

Exista posibilitatea de a lega aparatul direct de laptop sau pur si simplu se poate lasa sa stocheze in memoria-i interna toate datele de pe teren.. Rezultatele? O serie de date frumusele care-mi arata cantitatea de clorofila din apa, si mai mult, imi da cate micrograme de alge verzi, albastre-verzi, diatomee, criptoficee etc. exista in masa apei respective. Si ca sa fie si mai frumos, la un zambet prietenos (ceea ce nu-i ft greu, ca fiind soare si cald, se consuma si cate o bericica pe teren) si o apasare de buton imi afiseaza pe un grafic colorat distributia pe verticala a diferitelor grupe de alge din apa...

    Sunt unii care deja viseaza la aparate capabile de analize genetice si de recunoasterea genomului fiecarei specii in parte... cateva picaturi de apa, si-ti apare in fata toata lista de specii, de la bacterii primitive pana la alge mai evoluate si, de ce nu, nevertebrate planctonice.. pare SF, dar uite, putem afirma ca primii pasi s-au facut deja. Hmm, poate ca titlul nu mai pare 'asa de gluma' precum la prima vedere.. S-au inventat deja pestii roboti care sa inoate prin mari si rauri facand constant analize chimice pentru evaluarea calitatii apei.. de ce sa nu urmeze roboti neobositi si 100% precisi ce inlocuiesc si biologul, nu numai chimistul? Roboti ce realizeaza analize biologice de zeci de ori mai repede si poate mult mai precise decat un biolog obosit si cu cearcane in jurul ochilor de la prea multa microscopie?

13.05.2010

Rafting pe Aries

    Cum promiteam.. ganduri despre un 'uichend' [iunie, 2010].
    Ma trezesc vineri dis de dimineata cu ganduri marete. Dupa un drum de 2 ore ne oprim in Bistra, satuc de pe Aries la doar cativa km de Campeni. Cum colegii erau in urma cu 80 de km si o ora jumate, ne asezam frumusel pe o terasuca cu trei mese - in asteptarea lor. Tanti din magazin ft dragutza.. stati linistiti, mancati linistiti si ... cititi ziaru'. Ca mai e nevoie si de cultura.. [orasenii astia, numa' ca-si poarta nasu' sus, da nu stiu ei mare scofala]. Asa ca-i ascultam indemnul si citim Ziarul de Apuseni. Deja pe prima pagina incepe preaslavirea RMGC care organizeaza spectacole pt copii. Bravo. Rasfoim: un articol vast despre proiecte arheologice de salvare a patrimoniului.. Ati ghicit? Daaa, e vorba [si] de RMGC, care a pus la dispozitia cercetatorilor 10 milioane de USD pt cercetarea patrimoniului. Dar ei sunt si mai dragutzi, mama sa-i pupe pe frunte: urmeaza sa investeasca alte 35 de milioane de verzisori pt restaurarea monumentelor istorice si infrastructurii. Nishte baieti 'de aur' aiestia de la RMGC. Mai rasfoim. ultima pagina - o mare reclama cat pagina, semnata... Imi cititi cumva deja gandurile? Da, evident RMGC.
    Zambim frumos la tanti, ca ea inca n-a auzit de neologismul 'breinuashing'. Si chiar era tare dragutza cu noi.
    Dupa ce ne intalnim cu colegii trecem la treburi serioase: copiii se alinieaza intr-un carnat aparent fara sfarsit si se apuca de 'ecologizarea Ariesului'. Cum noi suntem mai cu mot, ne apucam sa ne umflam barcile pneumatice si sa ne echipam: scopul nostru e de a ajunge cu barcile pe insulite si locurile in general inaccesibile de pe mal, si sa strangem gunoaiele aruncate ... de localnici [mai avale, mai amonte, ce conteaza? m-am saturat de scuza: pai aia de sus is de vina. Da atunci in fundu curtii matale de ce se scurg gunoaiele in apa??].

    Deci ce facem noi acum - un fel de 'rafting utilitar'. Localnicii foarte bine dispusi, ne zambesc, ne fac cu mana.. oare chiar nu-i incearca nici o urma de 'rusinica' pentru ca tre' sa vina altii din tata tara sa le curete mizeria aruncata cu nepasare?? Nu-i bai, dam drumul. Sisif cel pedepsit de Zeus ranjea la noi dintre nori: el a avut o soarta mai usoara. Pur si simplu inimaginabil cate gunoaie se pot acumula: de la anvelope, pantofi cu toc si bancheta din spate de la Trabant nu vreau sa va mai zic ce am 'pescuit'. Puteam sta si 2 saptamani ca tot nu obtineam rezultate ft vizibile: gestul nostru e evident mai degraba de constientizare a problemei si de a-i 'bate pe obraz' pe cei responsabili. Vor mai trece totusi ani buni pana se va schimba situatia...tot ce iau azi, maine-i inapoi...
    Dupa o pauza meritata a doua zi il asteptam pe ministrul Laszlo Borbely. Vorba e ca vine si cu noi cu barcile, desi ne vine greu sa credem ca-l vom vedea pe ministru dezbracandu-se la chiloti si tragandu-si costum de neopren mulat pe el. Pana la urma haosul se dovedeste a fi destul de mare, nu mai apucam sa vorbim cu el si fiecare se duce pe drumul lui.

    Protagonistii povestii: X-tours [barci, costume de neopren si alte echipamente, oameni]; Apele Romane [Admin. Bazinala de Apa Mures: masina pt transportul echipamentelor, oameni; ABA Somes-Tisa: oameni]; membri 'Let's do it Romania; Asociatia Green Project; Ecotic. Era necesar sa precizez pt ca presa ne-a neglijat mai mult decat ma asteptam. Multumirile asadar se cuvin tuturor, mentionati sau nu.
  

Biodiversitate elena

   Cu siguranta ca ar fi de prisos sa amintesc de dificultatile limitative legate de posibilitatea de a alimenta masina pe taramurile elene in aceasta perioada [2010]...si ca urmare, lipsa libertatii de miscare prin zona amintita... asa ca trec direct la cateva experiente utilo-placute legate 'd-ale noastre'. Marea Egee: o mare superba, cu apa calduta si cu mare transparenta. Ideala pentru ca - echipat cu minimul necesar pt snorkeling - sa ne apropiem de vietuitoarele ecosistemelor marine specifice.

    Cateva respiratii adanci inainte de scufundare, apoi umplandu-mi plamanii la maxim cu pretiosul oxigen ma scufund spre fundul acoperit de alge marine: ma asteapta curioase cateva exemplare de pestisori cu o pata neagra in zona codala [Oblada melanura], dar se retrag grabiti la apropierea mea. Nu-i nimic, ma concentrez sa nu fac miscari bruste, sa-mi consum cat mai putin posibil energia. Asa ca alunec mai departe  incercand sa ma simt - cel putin la nivel mental - un fel de mamifer acvatic... Si totusi, oxigenul se termina neasteptat de repede, asa ca ma vad nevoit sa ma indrept urgent spre lumina... spre aer. Nu stau mult. Cateva respiratii adanci, sa scap de dioxidul de carbon acumulat, si iar ma cufund repede spre lumea neobisnuita acvatica. De data asta dau de niste 'pestoi' respectabili, de vreo 20-30 cm lungime: Sarpa salpa. Impodobite cu dungi galbene longitudinale, harnic se hranesc rupand bucati din algele de pe fund.. [si acum imi suna in ureche reprosurile tovarasilor de drum carora am povestit despre exemplarele mai mari: 'de ce n-ai prins si tu 2-3 din ele?? eh, ce mancarica buna faceam din ele, ce bine pica cu o palinkutza de prune adevarata si un pahar de vin de casa ce am adus de acas'...'].

Oblada melanura [http://www.tokaiki.net]

Sarpa salpa [http://www.drugs-forum.com]

    Strabat mai departe cu rabdare zona mai putin adanca. Imi apare in fata o specie brazdata pe verticala cu dungi negre, Lithognathus mormyrus, si o alta, care cauta hrana prin nisip cu ai lui mustaciori. Isi vad de treaba ca si cum n-as exista. Sunt acceptat, nu deranjez si asta ma multumeste. Doresc sa-i observ exact asa cum se comporta in habitatul natural in mod obisnuit. Dar iar se termina oxigenul...

Lithognathus mormyrus [http://www.tokaiki.net]

    Cu o alta ocazie observ un tub ciudat de 20 de cm lungime cu o 'inflorescenta' la capat. Inflorescenta incorect zis, fiind vorba totusi de regnul Animalia increngatura Annelida: un vierme pe numele sau Sabella pavonina. O faptura extrem de interesanta pe care ma gandesc s-o testez... sa vad cat de sensibila e la mediul inconjurator, la factorii de stres fizici.. asa ca la a doua scufundare ating usor tubul cu degetul, iar viermele ma taxeaza imediat: isi retrage brusc 'inflorescenta', ramanand ascuns in asteptarea depasirii momentului 'periculos'.

Sabella pavonina [http://www.theseashore.org.uk]

    Lista ar putea continua cu specii, pe care nici macar pe internet n-am avut norocul/rabdarea sa le gasesc. O altfel de lume fata de cea pe care o cunoastem, cu vietiutoare asa de ciudate incat degeaba iti storci amintirile de la 'labul de zoo', ca nici macar nu stii in ce increngatura [sau mai rau, regn :)) ...] sa le pui..

    De altfel mi-a atras atentia si o forma mai ciudata aruncata pe mal, poate are cineva vreo idee dupa poza [desi e mai greu, din cauza descompunerii incipiente...].. si o specie de reptila mica, probabil un gecko mediterranian, poate imi confirma cineva cine se pricepe. 

    O singura observatie in final: in momentele in care am avut ocazia sa arunc o privire la 'teveurile' lor nationale, m-a surprins numarul relativ mare de reclame care.. nu faceau neaparat o reclama la un produs oarecare.. ci mai degraba la un concept, o idee: protectia naturii. Fie vorba de un ursulet care da peste mana soferului care tocmai vrea sa arunce mucul de tigara din masina, fie ca se referea la pescuitul intensiv care seaca rezervele naturale [atentie, intr-o tara aflata in plina criza si care practica pescuitul in mod traditional si pentru multi e singurul stil de viata existent - vezi si foto], fie ca era un mesaj mai clar din partea celor de la Greenpeace sau altele. Ideea este ca acolo se apasa pe pedala de acceleratie pentru a constientiza problemele de mediu prin intermediul mass-media: este cea mai la indemana cale de a ajunge la urechile si materia cenusie celor care nu au pregatire sau nu sunt interesati in general de domeniul protectiei naturii.. Cand vom ajunge noi in acest stadiu, tinand cont ca noi inca mai avem multe de conservat?

Taxonomia gresita in ecologie

   Nu demult am avut discutii cu un coleg lepidopterolog despre un subiect delicat... si totodata relevant si important. Daca nu demult s-a desenat pe aceasta lista imaginea ecologului/ecologistului 'realisto-ideal', poate nu ar fi de prisos un gand legat de cum nu ar trebui sa fie ecologul...cel putin referitor la un aspect dintre cele multe.

    Urmarile identificarilor taxonomice gresit efectuate pot avea urmari neasteptate si serioase. Sunt exemple care sa sustina acest lucru. Daca paleontologul identifica gresit ramasitele impietrite ale unei scoici 'de mult apuse', in cazul reconstructiei 'paleobiotopului' se ajunge la concluzii gresite. Asta pentru ca dintre doua specii foarte asemanatoare una era halofila... cealalta isi ducea traiul exclusiv in apa dulce.

    Nici macar in prezent monitorizarea calitatii apelor [par exemple] nu este o sarcina usoara. E drept ca s-au intocmit variate liste continand specii cu sensibilitate fata de anumiti factori de stres din mediul inconjurator, iar aceste specii au fost denumite 'bioindicatori'. In afara de aspectul ca in aceste liste 'obligatoriu' se furiseaza greseli [caci in studiile premergatoare nu s-au luat/nu s-au putut lua in considerare toate fetele problemei], intervin si alte probleme, de pilda corecta identificare a speciilor. Pentru ca nu rareori se intampla ca specii cu morfologie asemenatoare sa fie caracteristice diferitelor categorii de apa: daca de ex. ma refer la sistemul saprobiilor [legat de incarcarea cu substante organice], una poate sa fie oligosaproba in timp ce a sa 'verisoara' dimpotriva, se simte bine in ape din categoria alfa/polisaproba. Sau una indica ape eutrofe in timp ce cealalta se gaseste doar in cele oligotrofe [legat de cantitatea de nutrienti]. Asadar taxonomia gresita are un efect in cascada: indicii calculati si concluziile trase pot fi gresite, iar ca urmare eventualele masuri luate pot strica mai mult decat sa aiba un efect pozitiv.

    De unde pornesc greselile de identificare taxonomica? Motivele pot fi multiple. Ecologul poate sa aiba pregatire slaba, determinatoarele pe care le foloseste pot fi 'out-of-date' [sau mai grav, sa nu existe] si sa nu mai corespunda cerintelor actuale, aparatura la care lucreaza poate sa fie insuficient de performanta, timpul alocat analizelor probelor poate fi prea redusa din cauza ca se lucreaza 'pe banda rulanta' etc. Apropo de determinatoare si taxonomie... poate fi chiar deranjant ca in intervale de cativa ani - un deceniu, se trezesc alti 'destepti' care vor sa intre in istoria taxonomiei si sa agite putin apele care tare greu s-au linistit... vin asadar cu noi propuneri care rastoarna tot echilibrul sistemului care exista mai inainte. In acelasi timp nu se poate contesta necesitatea si importanta noilor cercetari si corecturile, 'update'-urile aduse ca urmare fireasca a acestora. Mai cu seama ca analizele la nivel genetic ne arata o lume 'putin' diferita fata de cea bazata primordial pe descrierile pe baza unor criterii morfologice. Nu exista dubii, e necesar sa evitam stagnarea si sa incercam sa ne perfectionam, intrebarea este doar vizavi de modul in care o facem.

    Eu insumi m-am convins in repetate randuri de faptul ca determinatoarele [cele mai bune, de 'referinta'] sunt inexacte. La unele grupuri dimensiunile au mare importanta la identificari, iar intervalele date in determinatoare erau total gresite fata de ce am gasit in realitate. Si asta in cazul unor specii care nu se pot confunda cu altele, deci nu am incertitudine in ceea ce afirm. De asemenea, caracterizarea preferintelor ecologice si raspandirea geografica la unele specii sunt 'dubioase' si prea putin se 'pupa' cu realitatea. Dar ce se intampla daca arealul unor specii se determina in urma unor identificari gresite? Cunosc cazuri in care intr-o lucrare de doctorat pe baza identificarilor extrem de prost facute s-au semnalat specii exotice in Romania, unele din Cuba, unele din mai stiu eu ce insulite din Indonezia, Jamaica sau alte minunatii. Daca aceste asa numite 'studii serioase' se iau pe bune, rezultatul cu siguranta nu poate fi unul pozitiv.

    Exista situatii in care o specie rara si periclitata este invadata si inlocuita de o specie invaziva cu morfologie atat de asemanatoare, incat [ca si urmare a confuziei dintre cele doua] fenomenul trece practic neobservat. Pana la un anumit punct, cand este deja prea tarziu. Sau o specie producatoare de biotoxine in mediul acvatic de apa dulce se confunda cu alta, netoxica, urmarile fiind destul de 'urate' [mai ales daca este vorba de vreo sursa de apa potabila..].

    Im ridic clopu' din nou.

 [photo: http://popchartlab.com/collections/prints/products/the-very-very-many-varieties-of-beer]

Novellus anima

   'Motio'. Miscarea. Trasatura care a definit dintotdeauna specia umana. A facut posibil sa se extinda, sa cucereasca, sa descopere, sa... evolueze. Cu cele doua picioruse mai intai. Apoi, imblanzind animalele a realizat ca e mult mai comod, rapid si eficient daca in loc de doua picioare foloseste patru. [Evident, nu ma refer la cei care calarec struti pentru distractie..].  Inventia rotii... alt salt deosebit. ['Doamne feri' sa stric atmosfera, dar cand vine vorba de roti, ca fulgerul imi trece prin minte o amintire din copilarie... Al meu 'batran' tare mandru isi conducea a lui Skoda 120L pe un drum necajit de prea multe gropi... pana cand mandretea-i fusese brusc inlocuita de o privire plina de mirare, orientata spre dreapta. Fiind curios, i-am urmat privirea si am zarit-o: era roata noastra, cea din dreapta spate care ne depasea cu un caracter flegmatic de invidiat. Sunt convins ca daca un fotograf avea norocul sa ne imortalizeze cum ne uitam mirati si cu nasul lipit de geamuri la roata noastra cum ne depaseste... obtinea cu siguranta o fotografie demna de premiu].

    Dar inventia care a pus-o pe Terra la picioarele [amandoua] omului, a fost inventia motoarelor. Un grec oarecare din Alexandria [ametit poate de lichioarele lui Dionisos] experimenta cu un model primordial de 'masina cu aburi'. O inventie total inutila pentru acele vremuri, motiv pentru care ignoranta era inevitabila. Primul motor adevarat cu aburi a venit insa mult mai tarziu, prin anii 1600. Hoppa. Jackpot. Am facut-o fratilor. Suntem moderni, stim de toate, cucerim lumea. Suntem 'buricul'. Sau..... nu. In anii 1800 apareau cele mai salbatice inventii... motoare Stirling, motoare pe benzina, motoare ale lu' nenea Rudolf [caruia nevasta, Martha, dandu-i una 'pretenoasa' peste ceafa i-a zis: ia numeste-ti inventia 'Diesel'].

    Morala? Aci vroiam sa ajung. Viata pe care o cunoastem se incadreaza in anumite limite. Incercam sa o definim. Incercam s-o descriem, s-o caracterizam. Si presupunem cum 'ar trebui sa fie'. Deosebit de important este insa sa ne pastram mintile deschise, pentru ca surprizele abia acum urmeaza, acum incepem sa ne deschidem ochii. Suntem o specie deocamdata primitiva, care abia incepe sa-si cunoasca 'mediul' [la nivel cosmic]. Inca avem nevoie sa ni se schimbe scutecele. Incet-incet poate vom ajunge in situatia in care referandu-ne la 'biodiversitate', nu ne vom referi doar la planeta albastra. Pentru mine e cat se poate de clar ca daca specia umana vrea sa aiba vreo sansa pe termen lung [dpv geologic] trebuie sa paraseasca planeta mama. E singura solutie.

    Articolul care mi-a starnit aceasta serie de ganduri este cel care a fost destul de vehiculat despre descoperirea din Mono Lake a bacteriilor care se hranesc si supravietuiesc efectiv cu otrava: arsen. http://www.bloomberg.com/news/2010-12-02/arsenic-based-bacteria-may-assist-hunt-for-life-in-space-science-reports.html ; sau:

http://www.gandul.info/news/extraterestrii-nasa-bacteriile-din-arsenic-ce-spun-cercetatorii-romani-7773405 , unde se face referire si la pestera de la Movila... si inca multe articole pe aceeasi tema.

    Sunt descoperiri care ne cam schimba perspectiva asupra vietii [daca nu cumva ne era 'deja schimbata'], din moment ce viata ar putea 'inflori' si pe cele mai toxice planete.. Si poate cel mai interesant: totul este sub nasul nostru.. Cate astfel de descoperiri mai sunt de facut 'doar' pe planeta asta? Pe fundul oceanelor, in lacuri inospitaliere, in medii considerate toxice, in ghetare nestudiate etc.? Ramane de vazut....  

   

 [photo: http://wallpoper.com/wallpaper/earth-317254]

Vanatoare... de culori

   Natura parea azi destul de schimbata fata de acu' o saptamana... Adevarat, si acum sapte zile am avut o surpriza - cauzata de inversiunea tremica: in jurul Clujului zapada atingea 10 cm, asa ca avand intentia de a face o mica plimbare prin zapada prin padurile Apusenilor am 'tzipat' pe picioare inca de acasa parazapezile... doar la munte tre' sa fie ..ca la munte... apoi ca sa ajungem si mirati sa constatam ca muntele ne asteapta cu dealuri insorite, pe alocuri inverzite, oi iesite la pascut, o atmosfera primaveratica de-a dreptul.... totusi, pe atunci razele soarelui inca se mai duelau cu gheata Batranei si guleru-i de zapada.

    Azi.. nici urma de zapada. O fi gresit calendarul. Arata ianuarie in loc de martie.. Linistit renuntam la geaca, un polar e suficient. Noroi cat incape si destul de lipicios, deci bocanci de doua kile. Pana ajungem la covorul maroniu al padurii. De acolo nu mai sunt probleme. Totul pare lipsit de culori, lipsit de viata. Linistea e mare, doar cateva exemplare de corbi imitand cercurile uliilor.. croncaneala [printre altele] le da insa de gol: pare-se ca nu au invatat inca sa vorbeasca limbi straine. Ne afundam in padure. Pozam o Fomes fomentarius mai tanar si unul cam.. pensionar. Cele trei gauri aliniate dedesubt, dovezi probabil ale activitatii vreunui Dendrocopus, Picus.. cine stie.

 

    Ne urnim mai departe. Nu se poate sa nu gasim ceva culori interesante in natura, chiar in perioada asta. Si.. asa s-a intamplat: oarecum timid iesea printre frunzele uscate o Peziza [probabil coccinea, foto 4], o pata vie de culoarea sangelui... Si natura - parca in dorinta ei de a demonstra diversitatea-i cromatica -, ne incanta cu o alta culoare intensa: o ciuperca gelatinoasa galbena, Tremella mesenterica [foto 5]. Apoi, mademoiselle Lenzites isi flutura rochia spanoleasca in fata noastra [foto 6].

 

 

 

    Dam si de o alta ciuperca interesanta cu textura mai 'gumoasa', Basidioradulum radula [foto 7]. Mda, noroc cu colegu' zis Tziricu', avansat in d-ale ciupercilor si care ne cam ameteste cu denumirile stiintifice intr-o 'limba moarta'... care traieste si astazi...

 

 

Frumoasa, relaxanta plimbarea in sanul naturii. Pacat ca din cand in cand mai ajungeau la noi racniturile indepartate ale drujbelor.. Dovezile porcilor de caine [sper sa nu-i jignesc prea tare pe reprezentantii genurilor Sus si Canis] erau pretutindeni [foto 8] si ma puneau pe ganduri, dc urmasa mea va apuca sa se mai plimbe prin aceasta padure, sau vor ramane doar dealurile golase pana atunci...

 

    Pacat si de puiul de nevastuica, putin cam.. 'mestecat' - probabil de cainii de la casele din apropierea padurii. Nu a fost omorata sa devina hrana, ci doar folosita pe post de 'guma de mestecat'...

    Gata. Dupa o plimbare buna un somn bun. Nu, nu de ala cu mujdei...

 

 

Tendinte in biomonitorizare

    Vazut-am discutii despre cunostinte in ale naturii a nemtilor [in alt context], altele despre ape de suprafata naturale...

Un context potrivit pt. transmiterea catorva ganduri legate de noi tendinte vestice de biomonitorizare a ecosistemelor acvatice..

    Pe cand majoritatea tarilor europene [si nu numai] incearca [inca] perfectionarea metodelor 'clasice' de monitorizare - ceea ce implica multa munca din partea specialistilor -, altii lucreaza la automatizare, inclusiv a biomonitorizarii.. cel putin o mare parte din ea. E bine sau e rau? Directia evolutiei acestor metode tinde oare sa elimine sau sa diminueze importanta biologului bine pregatit? Subiectul este complex... ce castigi si ce pierzi? O mai mare [presupusa] eficienta de monitorizare, 24 din 24, dar cu inexactitati si multe probleme conexe si anexe.

    Mai bine mentionez pilde concrete. Tare incep sa fie 'la moda' sistemele de biomonitorizare bazate de ex... pe Daphnia.. mda, aci se numara aparate precum DTox I sau DTox II.. 

 

Sisteme care se bazeaza pe 'scaldarea' indivizilor de Daphnia in apa provenita din rau.. Aparatul contine o mica camera unde sunt tinute nevertebratele, dar si un software sofisticat capabil sa urmareasca viteza lor de inot, v. de crestere, patternul inotului, distanta dintre indivizi etc.. Iar cand dafniile isi schimba anumite caracteristici comportamentale din cauza existentei vreunui poluant in proba, un sistem de alarma intra in functiune, iar echipele de interventie se deplaseaza urgent pentru prelevarea probelor pt analize mai elaborate.... Extrem de simplificat: introduc cate o 'mostra' de apa din rau in camera cu dafnii si umraresc dc sunt schimbari semnificative comportamentale.. Acest lucru, evident, facandu-se automat, in mici statii instalate pe diferite sectiuni de pe rauri... Eficient? Da si nu? Da, pentru ca functioneaza automat, e dotat cu sistem de alarmare in caz de nevoie, functioneaza in permanenta... Nu, pentru ca organismele pot sau nu sa reactioneze la unii poluanti, pentru ca nivelul de concentratie al substantei poluante poate fi insuficient pt reactii observabile la dafnii dar sa existe totusi in apa... pt ca pentru mentenanta aparatelor este nevoie de o 'retea' bine pusa la punct, cu costuri suplimentare deloc neglijabile etc... Nu am mai mentionat faptul ca aparatura e undeva peste 'cinji de mii de parai'...de aia, ce au astia pe la Nemtia...

    Oarecum sisteme asemanatoare sunt si cele ce se bazeaza pe culturi de alge in cazul carora se masoara fluorescenta acestora... 

 

Suprobele amestecate cu apa naturala sunt ulterior analizate.. automat. Iar fluorescenta va avea valori diminuate in cazul unei poluari... Dar si aici sunt multe posibile surse de erori, inexactitati, costuri, complicatii. Exista si unele sisteme bazate pe pesti si urmarirea comportamentului acestora in acvarii montate in situ... Era un proiect deosebit, SA i-as zice [stiintifico-artistic, desi unora li se parea mai degraba SF]: imagini real time cu monitorizarea pestilor intr-o reprezentare grafica exceptionala - in maniera artistica -, imagini aratate in spatii publice, expozitii... Astfel, omul obisnuit care n-avea treaba cu biologia putea observa cum intr-un mod inedit se monitorizeaza real-time calitatea apei in raul X... Un mod de a atrage atentia celor care nu acorda prea multe ganduri problemelor legate de sanatatea ecosistemelor acvatice....

    Genial? cu siguranta interesant.... Eficient? intr-o oarecare masura.. Reprezinta viitorul? in orice caz, pt majoritatea tarilor, nu cel apropiat.. Exact si corect? discutabil.. Subiectul poate fi considerat interesant din multiple pdv.... Cat de corecte, eficiente sunt aceste noi tendinte, in ce masura ar merita [ar trebui] sa impletim tehnologiile, conceptiile noi cu metodele clasice, cat de mult conteaza 'the expert judgement' in diferitele situatii etc...

    Pe de alta parte, astfel de conceptii cred ca ar fi cel putin benefic si interesant de prezentat in activitatea didactica.. [ex. in cazul lab./cursuri ce se leaga de hidrobiologie..].. macar asa, la nivel teoretic sa stim cam ce 'tendinte moderne' sunt 'pa la aiestia vestici' in biomonitorizare....

    No hai ca prea m-am lungit si oricum am si iesit din forma pt scrieri... asa ca mi-am ridicat clopu'.

PS.. recunosc, proba din ultima fotografie mi-a castigat tot respectul... precizez, totodata, ca analiza acestei probe a decurs perfect....

Expediţia "JDS 3"

   Articolele apărute în presă pe tema pomenită nu păreau a fi foarte complete, ceea ce m-a determinat să orânduiesc aceste câteva gânduri. O scurtă incursiune într-o acțiune, de fapt un efort comun al mai multor țări unite cu scopul de a veghea sau, unde e cazul, de a lecui o prețioasa arteră a “sistemului circulator” al Europei.
    O expediție care s-a bucurat parcă de o atenție mai redusă în România – poate și datorită faptului că exploatarea minieră de la Roșia și câinii vagabonzi din București au dominat vădit dezbaterile “de mediu” din acea perioadă – a luat sfârșit nu demult la Tulcea. Joint Danube Survey 3 / A treia Expediție Comună de Supraveghere a Dunării a fost organizată prin colaborarea a 14 țări și este un studiu detaliat ce dorește să surprindă aspecte legate de starea Dunării (și evoluția acestuia de-a lungul celor două coordonate, spațiu și timp) de la izvoare până la vărsarea fluviului în Marea Neagră. S-a desfășurat pe o distanță aproximativă de 2400 km și, oficial, a fost cea mai mare expediție de acest gen din 2013.

Nava laborator “Argus” ajunge în România într-o calmă seară de septembrie

   În acest vast studiu al fluviului s-au implicat specialiști din numeroase țări și din diferite domenii, fiind întruniți într-o echipă internațională bine sudată de 20 de membri (“core team”). Nu ar trebui neglijat aspectul că în această echipă un biolog (Claudia Nagy) și doi chimiști (Florentina Dumitrache și Mary Crăciun) au fost din România. În plus, fiecare țară danubiană și-a adus contribuția la expediție prin echipe naționale, acestea lucrând în paralel cu cea internațională pe tronsoanele respectivelor țări. Din partea României, echipa de specialiști, personalul auxiliar, echipamentele și materialele au fost asigurate de către Administrația Națională “Apele Române”.

Vasele expediției se apropie de Cazanele Dunării


Mai mulți membri ai echipei internaționale se adună pe punte pentru a admira spectaculoasele Cazane


Pe alocuri Lemna minor formează pelicule întinse pe suprafața apei


Mănăstirea Mraconia a fost ridicată în locul unui vechi punct de observație și dirijare a vaselor


O stâncă probabil la fel de intens fotografiată precum Sfinxul bucegilor…


De la mănăstirea Sfânta Ana (Orsova) se deschide un peisaj fotogenic


Muzeul Hidrocentralei Porțile de Fier 1 păstrează amintirea turcilor care au populat insula Ada Kaleh înainte ca ea să fie înghițită de ape – odată cu finalizarea barajului nivelul apei a crescut cu aprox. 35 metri

   Din punct de vedere biologic s-au investigat diferitele elemente constitutive ale ecosistemelor acvatice. Microbiologia a primit un rol semnificativ mai mare de această dată decât în expedițiile precedente.
Algele fitoplanctonice au fost analizate la microscop chiar la bordul navei Argus (nava laborator). Comunitățile s-au studiat din punct de vedere calitativ (compoziție taxonomică), alte probe conservate urmând să fie prelucrate ulterior pentru obținerea informațiilor cantitative. Algele fixate de substrat s-au studiat în primul rând cu un aparat numit BenthoTorch. Acest instrument măsoară (punându-ne la dispoziție rezultatele în câteva secunde) grupurile principale de alge: determină ponderea, respectiv cantitatea (µg/cm2) acestora. Desigur, pentru diatomee (viețuitoare de mici dimensiuni care sunt practic imposibil de determinat dacă nu sunt tratate în mod special înainte de examinare) s-au prelevat probe care s-au fixat in situ. Acestea urmează să fie prelucrate ulterior în laboratoare.
   Studiul nevertebratelor acvatice a adus un aspect nou și deosebit: pe lângă metoda consacrată de prelevare cu fileele limnologice (tehnica “kick & sweep sampling”) s-au realizat dragări la mare adâncime din bărci pentru a studia ce organisme există în sedimentele de pe fundul albiei. Se pare că acest tip de prelevare, care nu s-a mai aplicat pe Dunăre, a adus rezultate noi și interesante, însuși conducătorul expediției (Csányi Béla – Hu, specialist în scoici) afirmând cu zâmbetul pe sub mustață că “there is life”…

Zi obișnuită de lucru: după unirea celor două nave, bărcile cu experții la bord roiesc cu spor în jurul acestora asemeni unor albine în jurul stupului


Specialiștii prelevează probe biologice de pe malul sârbesc, având un superb fundal: două dintre navele expediției (Istros și Argus), respectiv cetatea Golubat (Galamboc – hu, Golubac – en)


Experta în fitobentos efectuează măsurători utilizând aparatul BenthoTorch


Specialistul în fitoplancton analizează proba calitativă imediat după prelevare


Splendoarea fenomenelor naturale te face să nu mai iei în calcul neplăcerile cauzate de vântul puternic, ploaia care ți-a udat până și chiloții sau grindina care ți-a provocat cucuie în cap…

Cu toate că buna dispoziție e “în fișa postului”, celor care n-ar mai rezista fizic sau psihic li s-a pregătit o variantă “ajutătoare”: frânghia atârnă deasupra mesei de lucru…

   Macrofitele acvatice s-au monitorizat pe mari distanțe, pe ambele maluri. Însă, poate cea mai epuizantă acțiune, necesitând cel mai mare efort fizic, a fost realizată de echipa de pescuit științific. Pescuitul de zi pe mai multe segmente (10 segmente de câte 500 m) și pescuitul de noapte (5 segmente) la fiecare secțiune înseamnă practic o extraordinară osteneală de a captura, determina, măsura și elibera speciile de pești care există pe o lungime de cel puțin 5 km. Oboseala acumulată și problemele tehnice și-au pus amprenta asupra experților, dar nici măcar nu s-a pus problema abandonului.
   Pe lângă interviurile și conferințele de rigoare din fiecare țară, o echipă austriacă a însoțit pentru o scurtă perioadă navele, filmând și fotografiind experții în timpul activității – urmează să realizeze un documentar pe această temă. O cunoștință, văzând pozele mele, reacționa exclamând: “superb! exact ca în filmulețele de pe Discovery”…
   Într-adevăr, rar ai ocazia să asiști la așa ceva… la un amplu studiu științific cu o imensă miză pentru toate țările prin care fluviul își croiește drumul… O echipă de experți care lucrează până la epuizare pentru că ei încă mai speră… și pentru că sunt conștienți de importanța faptului că un public cât mai larg (și în special acea parte care deține puterea de a lua decizii) trebuie să cuprinda cu mintea că fără un mediu respectat și sănătos noi, ca specie, suntem la urma urmei pe calea pierzaniei…
   Text și fotografii: dr. Nagy Levente


Echipa care lucrează pe un documentar este cu “ochii și urechile” pe experți


Un fotograf dedicat meseriei documentează prelevarea macronevertebratelor


Evenimentul public de închidere are loc la Tulcea


Ministrul delegat pozează alături de membrii echipei naționale și cei trei membri ai echipei internaționale JDS 3

 Sursa: http://aliantapentruconservareabiodiversitatii.wordpress.com/2013/11/05/expeditia-internationala-joint-danube-survey-3/