Evoluție hologenomică

     Dacă unii se regăsesc cu ușurință în sisteme de gândire inventate practic de alții (religii, secte, diferite credințe, teorii și supoziții), alții se simt mai aproape de abordarea evoluționistă a vieții. Darwinismul a câștigat - în lumea pe care o numim civilizată - mult teren în această ultimă etapă a epocii moderne, a rațiunii.. Dar chiar și dintre adepții acestei teorii, câți oare cunosc sau acceptă teoria hologenomică a evoluției? O teorie poate revoluționară care aduce completări semnificative darwinismului clasic, dar care încă se mai lovește de numeroși sceptici, inclusiv în rândul oamenilor de știință din domeniu. Printre alții, Richard Jefferson și Eugene Rosenberg se numără printrei cei mai relevanți cercetători care stau dedesubtul acestor idei nonconformiste, asemenea lui Atlas..

     Abordând subiectul într-o manieră simplă, prezumția de la care se pornește ar fi că din perspectiva evoluției nici una dintre viețuitoarele complexe nu se poate trata ca o singură entitate – ci ca holobionți, organisme cu un ‘bagaj’ bogat de microorganisme. O echipă de lucru numită microbiom. Nu poți există fără această echipă, contribuie chiar și la digestia micului tău dejun. Dar lucrurile sunt mult mai complexe de atât, iar partea cea mai interesantă este faptul că aceste microorganisme pare-se că au afectat și afectează în continuare procesul evolutiv.

                                                                Sursa: http://symbionticism.blogspot.ro/2014/07/the-ten-commandments-of-hologenome.html

     Microbiomul este implicat și e totodată responsabil în mare parte de calitatea feromonilor, mirosului corporal, hormonilor sexuali, influențând astfel procesul de alegere a perechii și, implicit, producerea urmașilor.. Un experiment deloc sofisticat, în schimb foarte elocvent al elvețianului Wedekind (ulterior și alții) a scos la iveală aspecte interesante... câteva femei au fost rugate să-și aleagă ‘parteneri’ pe baza mirosului unor tricouri purtate de câțiva bărbați necunoscuți – rezultatele au arătat că fiecărei femei i s-a părut că ar avea un miros mai atrăgător bărbatul care s-a dovedit a poseda cel mai potrivit genom pentru producerea unor urmași cât mai sănătoși și apți pentru viață. Cu alte cuvinte, au ales cel mai compatibil dintre subiecți fără să-i vadă vreodată... Există, așadar, mecanisme atât de fine – mulți nu realizează că ele există, chiar dacă fac uz de ele cu desăvârșire.. Bacteriile își fac datoria, conlucrează cu organismul gazdă iar alegerea partenerului poate fi optimizată. Pune-te pe gânduri, poate ți s-a întâmplat ca o persoană de sex opus să ți se pară atrăgătoare atât fizic cât și ca personalitate, ca mod de gândire... dar ceva parcă totuși nu era la locul lui, ceva nu era potrivit poate la mirosul său corporal (evident, nu este vorba despre cazul unor persoane nespălate).. Răspunsul poate fi simplu – din punct de vedere genetic nu vă potriveați, iar eventualii urmași erau expuși unui grad mai ridicat de risc să aibă diferite deficiențe, probleme de sănătate... Un mecanism arhaic s-a pus în funcțiune, organismul ți-a transmis un mesaj important – da, cu ajutorul microbiomului.. un mesaj priceput poate doar la nivelul subconștientului, dar cu posibile efecte deloc de neglijat în cursul evolutiv.

     De mai multe experimente concludente întotdeauna este loc.. Musculițele la rându-le au fost subiect de studiu, prin modificarea microbiomului acestora s-a putut influența în mod concludent selecția partenerilor pentru reproducere. Un alt experiment cu viespi părea să sugereze că, chiar dacă există compatibilitate între cele două specii diferite aparținând aceluiași gen, progeniturile nu prea supraviețuiau din cauza incompatibilității microbiomului acestora. Alte observații legate de corali sau hiene – evident, cu controversele de rigoare –, par să susțină de asemenea teoria menționată.

     Acest tip de abordare poate reprezenta un pas însemnat în față în ceea ce privește cunoașterea mecanismelor intime de funcționare a procesului evolutiv. Este o nuanțare a darwinismului, o completare, o abordare până la urmă ‘holistică’, ce ține cont de interacțiunile complexe din cadrul fiecărui organism – interacțiuni care influențează, iată, chiar și procesul selecției naturale... o abordare care nu face abstracție și nu abandonează restul ‘echipei’ care contribuie, până la urmă, într-un fel semnificativ la Rezultat...

Everything flows - Joint Danube Survey 3

   Documentare din ce în ce mai savuroase și spectaculoase apar despre Dunăre - am remarcat recent cel puţin două astfel de filme, evidenţiindu-se în acestea frumuseţea, bogăţia şi diversitatea ridicată a acestei 'lumi' și, în acelaşi timp, un netăgăduibil impact antropic asupra fluviului. Impact diversificat dealtfel, întrucât se poate vorbi despre influenţe, intervenţii de natură fizică asupra râului, despre afectarea chimismului apei sau despre exagerata exploatare a resurselor fără a avea o strategie pentru protejarea acestora  - toate aceste elemente aduc schimbări profunde în ceea ce priveşte biocenozele acestor ecosisteme.

   De pildă, experimente vrednice de interes dovedesc dinamica albiei râului, pietrişul de pe fund aflându-se într-o permanentă mişcare înspre aval... Iar existenţa atâtor baraje pe cursul fluviului rupe această dinamică, lăsând zonele din aval practic fără aportul necesar. Ca urmare, albia începe să se erodeze şi să se adâncească într-un ritm accelerat, provocând totodată o tendință de scădere a nivelului apei. Unele zone umede, rezervaţii naturale rămân fără alimentare cu apă sau cu alimentare deficitară - tocmai din motivul menționat. Austriecii, în încercarea de a restabili un oarecare echilibru, cheltuiesc sume însemnate pentru a transporta pietrişul din amonte în aval, cu vapoare speciale...

   În alte cazuri se subliniează complexele efecte ale barajelor asupra ihtiofaunei: noile condiţii de mediu create prin intervenția omului pot fi favorabile unor specii invazive, ele exercitând presiune sau provocând chiar eliminarea și înlocuirea faunei autohtone.. căile de migraţie pentru unele specii pot fi blocate în totalitate: sturionii populau de pildă apele Dunării până în Austria, în prezent Porţile de Fier reprezentând o piedică puțintel.. de netrecut..

   Sunt nenumeroase și complexe aspecte, iar o astfel de abordare multilaterală încearcă să realizeze ICPDR. Acum 15 luni s-a desfăşurat a treia expediţie comună de supraveghere a Dunării (o scurtă descriere: http://nagyleventeblog.blogspot.ro/2014/02/expeditia-internationala-expeditia.html), acțiune despre care s-a realizat şi un scurt film de 13 min. pe care vi-l recomand cu această ocazie: