Cand o gasca de motociclisti bine inchegata ii acorda incredere unui nou venit - practic un necunoscut - sa le organizeze o intrunire, lasandu-i libertate deplina de miscare pe toate planurile (fie vorba despre locatie, meniu, program, sau traseu) - acel cineva negresit se va simti onorat si respectat.
Sigur, sunt mai putin interesante detaliile organizatorice in acest context. Insa cu siguranta poti considera o premiera si un moment de-a dreptul "istoric" sa gazduiesti in propriul garaj cateva sute bune de beri - parol ca te apuca buna dispozitie doar uitandu-te la asa o colectie..
Soseste si ziua cu pricina. Ziua in care fosti sau actuali posesori de Suzuki V-strom de prin toata tara, de la rasarit si pana la apus si de la nord pana la sud, se aduna pentru a se inveseli, a ciocni cu ceva bun, a face un traseu pe drumuri si locuri cat mai bine alese.
Ca organizator esti in situatia de a mai transporta una-alta, ce a mai ramas nesolutionat pana acum. Astfel ca o masina incarcata si doua motoare se unesc pentru a se deplasa spre pensiunea gazduitoare de eveniment. Pare totul in regula, pana cand tovarasul de drum iti semnaleaza ca simte un joc la roata din spate. Ramai in spatele-i pentru o rapida evaluare a situatiei: da, roata din spate ii joaca binisor de tot, mai cu seama cand nu accelereaza, sugerand ca rulmentii si-au cam dat duhul. Setand o viteza redusa speri ca destinatia va fi ajunsa fara complicatii. La un moment dat, insa, colegul dispare din oglinda - incetinesti si-l astepti. Pare-se ca intr-o curba instabilitatea s-a manifestat si mai accentuat, era sa-l arunce calul nazdravan din sa. Mai flacai, nu-i de saga. Se impune, asadar, o deplasare si mai cuminte, nu este mult pana la destinatie.
La pensiune, usurare: un singur "tovaras" a descalecat pana in acel moment. Deci nu esti o gazda chiar asa rea.
Incet-incet se aduna gasca, grupuri mai mici sau mari sosesc lasand o dara de praf in urma: o palinca excelenta din prune maturate pe dealurile Salajului e recomandata pentru relaxarea neuronilor concentrati pana acum asupra curbelor, drumului, traficului. E tocmai ce trebuie, exact cand trebuie. Parca si lumina in care se scald motoarele geometric aliniate devine din ce in ce mai prietenoasa. De prisos de zis, se continua pana spre dimineata cu beroase si vinoase la cabanuta de pe malul raului special rezervata pentru participantii la intrunire.
A doua zi, vreme perfecta, exact asa cum s-a comandat: soare, temperaturi blande, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Se aliniaza gasca si porneste cu nerabdare spre locuri si drumuri (pentru cei mai multi) nemaivazute. Drumurile inguste, necirculate, perfect asfaltate si serpuitoare dau primele satisfactii pe ziua de sambata. Da, nu se observa, dar pe sub casti mai toti poarta un larg ranjet: pe asa drumuri, cu asa tovarasi de drum, pe asa motociclete, pe asa vreme... Scurta oprire la benzinarie te trezeste putin la realitate, repejior insa te scufunzi inapoi in visul de dinainte: asfaltul perfect de-a lungul Vaii Ierii te duce tot mai sus, spre aerul curat de munte.
 |
| Foto by Cata Zgondea |
 |
| Foto by Luci Zah |
 |
| Foto by Luci Zah |
 |
| Foto by Luci Zah |
 |
| Foto by Luci Zah |
La un moment dat apare si surpriza: se coboara brusc de pe asfalt si pe un offroad usor, accesibil pentru toate motoarele si riderii indiferent de echipament, se urca tot mai sus spre Manastirea Muntele Rece. Peisaj mirific, drum istoric. Cu doua milenii in urma trupe de soldati romani deja marsaluiau pe acest drum pavat cu pietre. De asemenea, mineralele extrase din minele din regiune erau transportate tot pe aceasta cale. Prin gand iti trece: mirati si extrem de bucurosi ar mai fi fost soldatii aceia sa faca drumul pe doua roti, cu zeci de cai pe sub sa...
Salba lacurilor de acumulare de pe cursul Somesului Cald nu are cum dezamagi: lacurile Gilau, Somes Cald, Tarnita si Fantanele (Belis) ofera suficiente motive de admiratie si o deconectare meritata a riderilor.
Nu se poate fara mentionarea unei extrem de reusite pauze de pranz la Cabana Motilor. Totul organizat si batut in cuie cu doua luni inainte, inclusiv ora de sosire. Stabilita era ora 15, gasca facandu-si intrarea in parcare la 14:50. Cu descalecarea, dezechiparea si urcatul scarilor - a iesit la secunda. Zeu sa fii, ca mai bine nu-ti iesea. Terasa rezervata in exclusivitate asteapta primitoare calaretii usor prafuiti, oferindu-le o priveliste minunata.
Insa calitatea mancarurilor si siropului din fructe de padure te lasau fara grai: puteai degusta un gulas excelent, o tocanita de ciuperci cu ciuperci culese din padurile apropiate - greu de descris prin cuvinte, gura-ti lasa apa chiar si la gandul la acesta -, iar pentru putina culoare in plus si mai multa diversitate pe masa este prezenta si traditionala paine cu untura presarata cu ceapa verde si boia. O gama variata de gusturi care imbucura papilele gustative ale infometatilor calareti.
 |
| Foto by Ambro |
Dupa pauza binefacatoare atat fizicului, cat si psihicului, urmeaza inca o doza buna de traseu ingust si perfect asfaltat, care-si croieste drum printre brazii si molizii mereu verzi deasupra acumularii Fantanele. Curbele scaldate in razele soarelui de dupamasa parca-ti mangaie sufletul, insa nisipul abundent pe anumite portiuni - ramas in urma deszapezirilor - te tine in acelasi timp destul de vigilent.
Nu se putea rata cunoscuta cascada "Valul Miresei" din Rachitele si senzatia placuta de a lasa picurii minusculi ai cascadei sa-ti spele si sa-ti improspateze fata, iar ultima oprire inainte de "aterizare" e la faimosul arbore Seqoia, plantat de groful maghiar Gal Janos (Gal Silvestru) in Rogojel (Havasrogoz). Ei bine, putini au fost cei alesi sa bifeze vizita la acest simbol al maiestuozitatii: unii au luat-o spre banzinarie, altii spre pensiune, au fost si care au renuntat vazand urcusul abrupt, pietruit. Momentele petrecute in umbra arborelui au meritat insa pe deplin efortul celor mai determinati: au simtit o liniste care le-a incarcat bateriile, amestecata cu sentimentul de respect impus de aceasta uriasa forma de viata deosebita, adusa de pe alt continent.
 |
| Foto by Edutzu |
 |
| Foto by Misu (Sica) |
 |
| Foto by Laci |
Ultima zi, desigur, e dedicata drumului de intorcere, astfel ca dupa ultimele strangeri de mana si glumite toti o iau spre casa pe diferite rute.
Cu riscul de a repeta: ramai cu un sentiment profund pozitiv dupa reusita organizarii unei intruniri cu oameni care au dat dovada de maturitate, civilizatie, bun simt, disciplina, capabili sa se distreze frumos si nicidecum distructiv. Oameni care te accepta cum esti, alaturi de care ai ciudata senzatie inca de la prima intalnire ca ii stii de o buna bucata de vreme. Si ca sa fie cercul complet, aceasta aducere aminte se poate incheia cu aceleasi cuvinte: camarazi, a fost o onoare!
PS: Se cuvin multumiri tuturor participantilor, precum celor care mi-au pus la dispozitie poze sau filme realizate despre eveniment. Cateva exemple pe care le apreciez:
Un film de Seriful:
Un film de Cosmin:
Filmari postate pe pagina Facebook V-stromania:
