Nagy Levente: Expediţia "JDS 3"

Articolele apărute în presă pe tema pomenită nu păreau a fi foarte complete, ceea ce m-a determinat să orânduiesc aceste câteva gânduri. O scurtă incursiune într-o acțiune, de fapt un efort comun al mai multor țări unite cu scopul de a veghea sau, unde e cazul, de a lecui o prețioasa arteră a “sistemului circulator” al Europei.
O expediție care s-a bucurat parcă de o atenție mai redusă în România – poate și datorită faptului că exploatarea minieră de la Roșia și câinii vagabonzi din București au dominat vădit dezbaterile “de mediu” din acea perioadă – a luat sfârșit nu demult la Tulcea. Joint Danube Survey 3 / A treia Expediție Comună de Supraveghere a Dunării a fost organizată prin colaborarea a 14 țări și este un studiu detaliat ce dorește să surprindă aspecte legate de starea Dunării (și evoluția acestuia de-a lungul celor două coordonate, spațiu și timp) de la izvoare până la vărsarea fluviului în Marea Neagră. S-a desfășurat pe o distanță aproximativă de 2400 km și, oficial, a fost cea mai mare expediție de acest gen din 2013.

Nava laborator “Argus” ajunge în România într-o calmă seară de septembrie

În acest vast studiu al fluviului s-au implicat specialiști din numeroase țări și din diferite domenii, fiind întruniți într-o echipă internațională bine sudată de 20 de membri (“core team”). Nu ar trebui neglijat aspectul că în această echipă un biolog (Claudia Nagy) și doi chimiști (Florentina Dumitrache și Mary Crăciun) au fost din România. În plus, fiecare țară danubiană și-a adus contribuția la expediție prin echipe naționale, acestea lucrând în paralel cu cea internațională pe tronsoanele respectivelor țări. Din partea României, echipa de specialiști, personalul auxiliar, echipamentele și materialele au fost asigurate de către Administrația Națională “Apele Române”.

Vasele expediției se apropie de Cazanele Dunării

Mai mulți membri ai echipei internaționale se adună pe punte pentru a admira spectaculoasele Cazane

Pe alocuri Lemna minor formează pelicule întinse pe suprafața apei

Mănăstirea Mraconia a fost ridicată în locul unui vechi punct de observație și dirijare a vaselor

O stâncă probabil la fel de intens fotografiată precum Sfinxul bucegilor…

De la mănăstirea Sfânta Ana (Orsova) se deschide un peisaj fotogenic

Muzeul Hidrocentralei Porțile de Fier 1 păstrează amintirea turcilor care au populat insula Ada Kaleh înainte ca ea să fie înghițită de ape – odată cu finalizarea barajului nivelul apei a crescut cu aprox. 35 metri

Din punct de vedere biologic s-au investigat diferitele elemente constitutive ale ecosistemelor acvatice. Microbiologia a primit un rol semnificativ mai mare de această dată decât în expedițiile precedente.
Algele fitoplanctonice au fost analizate la microscop chiar la bordul navei Argus (nava laborator). Comunitățile s-au studiat din punct de vedere calitativ (compoziție taxonomică), alte probe conservate urmând să fie prelucrate ulterior pentru obținerea informațiilor cantitative. Algele fixate de substrat s-au studiat în primul rând cu un aparat numit BenthoTorch. Acest instrument măsoară (punându-ne la dispoziție rezultatele în câteva secunde) grupurile principale de alge: determină ponderea, respectiv cantitatea (µg/cm2) acestora. Desigur, pentru diatomee (viețuitoare de mici dimensiuni care sunt practic imposibil de determinat dacă nu sunt tratate în mod special înainte de examinare) s-au prelevat probe care s-au fixat in situ. Acestea urmează să fie prelucrate ulterior în laboratoare.
Studiul nevertebratelor acvatice a adus un aspect nou și deosebit: pe lângă metoda consacrată de prelevare cu fileele limnologice (tehnica “kick & sweep sampling”) s-au realizat dragări la mare adâncime din bărci pentru a studia ce organisme există în sedimentele de pe fundul albiei. Se pare că acest tip de prelevare, care nu s-a mai aplicat pe Dunăre, a adus rezultate noi și interesante, însuși conducătorul expediției (Csányi Béla – Hu, specialist în scoici) afirmând cu zâmbetul pe sub mustață că “there is life”…

Zi obișnuită de lucru: după unirea celor două nave, bărcile cu experții la bord roiesc cu spor în jurul acestora asemeni unor albine în jurul stupului

Specialiștii prelevează probe biologice de pe malul sârbesc, având un superb fundal: două dintre navele expediției (Istros și Argus), respectiv cetatea Golubat (Galamboc – hu, Golubac – en)

Experta în fitobentos efectuează măsurători utilizând aparatul BenthoTorch

Specialistul în fitoplancton analizează proba calitativă imediat după prelevare

Splendoarea fenomenelor naturale te face să nu mai iei în calcul neplăcerile cauzate de vântul puternic, ploaia care ți-a udat până și chiloții sau grindina care ți-a provocat cucuie în cap…

Cu toate că buna dispoziție e “în fișa postului”, celor care n-ar mai rezista fizic sau psihic li s-a pregătit o variantă “ajutătoare”: frânghia atârnă deasupra mesei de lucru…

   Macrofitele acvatice s-au monitorizat pe mari distanțe, pe ambele maluri. Însă, poate cea mai epuizantă acțiune, necesitând cel mai mare efort fizic, a fost realizată de echipa de pescuit științific. Pescuitul de zi pe mai multe segmente (10 segmente de câte 500 m) și pescuitul de noapte (5 segmente) la fiecare secțiune înseamnă practic o extraordinară osteneală de a captura, determina, măsura și elibera speciile de pești care există pe o lungime de cel puțin 5 km. Oboseala acumulată și problemele tehnice și-au pus amprenta asupra experților, dar nici măcar nu s-a pus problema abandonului.
   Pe lângă interviurile și conferințele de rigoare din fiecare țară, o echipă austriacă a însoțit pentru o scurtă perioadă navele, filmând și fotografiind experții în timpul activității – urmează să realizeze un documentar pe această temă. O cunoștință, văzând pozele mele, reacționa exclamând: “superb! exact ca în filmulețele de pe Discovery”…
   Într-adevăr, rar ai ocazia să asiști la așa ceva… la un amplu studiu științific cu o imensă miză pentru toate țările prin care fluviul își croiește drumul… O echipă de experți care lucrează până la epuizare pentru că ei încă mai speră… și pentru că sunt conștienți de importanța faptului că un public cât mai larg (și în special acea parte care deține puterea de a lua decizii) trebuie să cuprinda cu mintea că fără un mediu respectat și sănătos noi, ca specie, suntem la urma urmei pe calea pierzaniei…
   Text și fotografii: dr. Nagy Levente